În ceea ce privește tradițiile și tensiunea, duelul dintre PSG și Olympique Marseille a devenit cel mai important derby din ziua de azi, fapt ce s-a conturat în special în ultimele trei decenii. Cum au ajuns cele două echipe să transforme un meci care timp de aproape 25 de ani a fost considerat o întâlnire insignifiantă în cel mai relevant derby al țării? Și dacă aruncăm o privire înapoi în ultimele 20-25 de ani, putem vedea cum Le Classique a devenit unul dintre cele mai agresive derby-uri din ligile europene.
Falsul El Clásico francez
Putem afirma cu încredere că ascensiunea duelului PSG - Olympique Marseille în rang de derby a fost rezultatul sfârșitului anilor '80 și al următoarelor 10-15 sezoane. Ar fi destul de greu să numim această întâlnire una cu o istorie îndelungată, deoarece PSG a fost fondată în 1970, astfel că anterior nu ar fi putut avea loc această întâlnire. PSG nu a fost o echipă remarcabilă în primul deceniu de la înființare, pe când Olympique Marseille, care exista de aproape 80 de ani la acea vreme, era unul dintre cluburile iconice ale Franței.
Nu existau semne că acest meci ar deveni un derby aprig, deoarece în anii '70, discrepanța dintre cele două echipe era uriașă. Totuși, existau elemente care alimentau ura: contrastul dintre regiunile din nordul și sudul Franței, centrul luminii și al vibrației versus orașul pescarilor, puterea politică versus clasa muncitoare, cel puțin așa era percepută situația. Marseille era copilul poporului, în timp ce PSG reprezenta luxul și aristocrația.
S-a întâmplat astfel o inversare a istoriei, sau cronici false: astăzi vorbim despre PSG ca despre echipa bogaților, dar în trecut ei erau echipa poporului, pe când Marseille era fondată de aristocrați. În istoria acestuia din urmă găsim mai mulți miliardari, în timp ce PSG a obținut o influență financiară semnificativă abia după preluarea de către arabii din conducere.
Anul 1986 a marcat un punct de cotitură în istoria celor două cluburi, în toate aspectele: PSG a câștigat primul său titlu de campioană, în timp ce Bernard Tapie a devenit președinte la Olympique Marseille, o perioadă care avea să fie una de succes dar și una scandaloasă pentru OM. Marseille a devenit campioana Franței și prima echipă franceză câștigătoare a Ligii Campionilor, dar succesul a fost umbrit de scandaluri și acuzații de corupție, inclusiv împotriva președintelui PSG de atunci, în cadrul bătăliei pentru titlu din 1989.
Tapie a alimentat în mod conștient ostilitatea dintre cele două cluburi
Marseille în acele timpuri era cea mai bună echipă din lume, Bernard Tapie cheltuind o sumă uriașă de bani pentru a le asigura succesul, dar acest lucru a venit cu un preț. Ei erau de neînvins, așa că nu exista niciun adversar serios în liga franceză, nici măcar AS Monaco, unde Arsène Wenger era antrenor la acea vreme. Canal+ a preluat conducerea PSG-ului în 1991, așa că în culise a fost făcută o înțelegere: dacă reușește să își întărească financiar rivalul parizian, atunci poate crea un derby clasic francez.
Bernard Tapie, ca și politician, președinte de club și lider Adidas: mai întâi a creat o echipă de ciclism, apoi a câștigat Tour de France cu ea, pentru ca mai apoi să ridice Marseille din nimic, să câștige Liga Campionilor cu ea, iar mai târziu să eșueze într-o serie de scandaluri. Acesta din urmă nu este o coincidență, deoarece între timp se lansase într-o carieră politică, unde a fost un critic constant al figurii emblematice a extremei drepte, Jean Marie Le Pen (tatăl lui Marine Le Pen). De asemenea, era în război cu Parisul, dar și-a găsit timp și pentru Adidas, care sub conducerea sa a fost readusă la gloria de odinioară. Iar atunci când nu era ocupat cu managementul și politica din cauza proceselor, se ocupa de actorie, unde a excelat.
Datorită injectării de capital, PSG-ul a început și el să facă achiziții, astfel că au ajuns la ei brazilianul Raí, care a devenit campion mondial în 1994, și George Weah, care a fost desemnat cel mai bun jucător din lume în 1995. În timp ce OM-ul a câștigat Liga Campionilor, PSG-ul a câștigat Cupa UEFA, iar cluburile franceze au devenit cunoscute la nivel internațional. În spatele scenei, au avut loc tot mai multe confruntări între suporteri la derby-uri, deoarece media îi împingea unul împotriva celuilalt (la modul cel mai intenționat).
Parisul are dreptul să facă orice
Tapie era o figură divizivă, care se lupta continuu, ceea ce, în ansamblu, nu îi plăcea Parisului, la fel cum nici succesele orașului de la sud nu îi plăceau Parisului. În cele din urmă, punctul culminant al tensiunilor dintre PSG și Marseille a fost finalul sezonului din 1993. În acel moment, Tapie și OM au fost implicați într-un scandal de mită, fiind condamnat și fiind nevoit să meargă la închisoare, iar clubul a ajuns în liga secundă, fără starurile sale și averea sa fără margini.
Compania Canal+ însă nu a dorit să profite de această situație, refuzând titlul de campioană, care ar fi revenit PSG-ului. Aveau un motiv bun pentru asta: firma responsabilă cu transmisiile ar fi pierdut mulți abonați în regiunea de sud dacă PSG ar fi obținut imediat beneficii din retrogradarea lui Marseille. Așa că, cu înțelepciune, au preferat să aranjeze ca o echipă din sud (Monaco) să câștige, în timp ce PSG-ul să domine următorii ani.
PSG-ul, al cărui președinte a comis fraudă în 1977, dar clubul nu a fost retrogradat - ceea ce ar fi însemnat probabil sfârșitul echipei în ascensiune -, a rămas printre cei mai buni. Următorul președinte care a preluat clubul a fost Francis Borelli, care a avut mai multe dispute cu Tapie, iar Borelli însuși a fost implicat în serioase scandaluri financiare, după vânzarea PSG-ului ieșind la iveală afaceri care ar fi putut determina retrogradarea clubului parizian în liga secundă, dar bineînțeles nici în acest caz nu s-a întâmplat nimic.
Meciuri legendare Le Classique
Deci, tensiunile fundamentale au fost create, disputa și ostilitatea dintre cele două cluburi s-au acutizat, ajungând în cele din urmă la confruntări între suporteri înaintea meciurilor. Liderii francezi erau mulțumiți, deoarece astfel a fost posibil să se creeze un Le Classique francez, după modelul El Clásico spaniol, unde nu numai orașele mai mici joacă meciuri considerate derby-uri naționale, ci în sfârșit s-a născut unul dintre Paris și un adversar demn. Așa că, în cele din urmă, meciul Marseille - PSG a devenit legendarul derby francez, care a crescut într-o rivalitate serioasă și rezultatul sunt câteva meciuri iconice:
- 9 mai 1975 (OM - PSG 2:2): Potrivit lui François M'Pelé de la PSG, dușmănia a început de fapt în acest meci de cupă, când temperamentul s-a încins la egalarea lui Marseille acasă, iar cei din sudul țării au început o bătaie după meci. PSG a câștigat meciul retur, pe care jucătorii lui Marseille l-au luat în nume de rău, strigând că trișează și apoi bătându-l pe arbitru în vestiar.
- 21 mai 1988 (OM - PSG 1:2): PSG s-a impus pentru a doua oară pe teren propriu în fața celor de la Marsilia și, în timp ce pentru echipa din capitală acest meci a însemnat promovarea în Ligue 1, OM a trebuit să-și ia adio de la locurile din cupele internaționale. Jean-Pierre Papin, vedeta OM, era în poziție de a marca când fundașul PSG i-a fluierat, imitând arbitrul, iar Papin s-a oprit. Incidentul a fost rememorat ani mai târziu de cele două vedete, acum pensionate, la o discuție amicală. Pe atunci, însă, atmosfera nu era atât de informală, iar Tapie l-a abordat pe arbitru, spunându-i că nu-i poate garanta siguranța și că va ajunge cu bine acasă.
- 5 mai 1989 (OM - PSG 1:0): Practic, meciul a decis titlul de campioană, deoarece Marseille era pe primul loc, iar PSG-ul pe al doilea. Înaintea meciului, președintele PSG-ului l-a acuzat pe Tapie că a comis fraudă anterior, așa că atmosfera era tensionată când a început meciul, unde în cele din urmă OM-ul a câștigat, devenind mai târziu campioană.
- 18 decembrie 1992 (PSG - OM 0:1): Cel mai dur derby, mulți asociază cu această zi formarea Le Classique. Până la acea dată, ambele tabere acumulaseră resentimente - atât reale, cât și percepute - așa că meciul s-a concentrat pe a-i zdrobi unul pe altul, fiind comise peste 50 de faulturi în total de către echipe, Eric Di Meco lovind un jucător al PSG-ului, Patrick Colleter.
- 15 februarie 2000 (OM - PSG 4:1): Întâlnirea va rămâne în memorie pentru confruntarea cu Leroy, când Laurent și Jérome fuseseră coechipieri la Paris cu un an înainte, dar acum erau dușmani. Laurent l-a abordat dur, iar Jérome l-a lovit cu piciorul, ceea ce a dus la o încăierare în care cei doi au fost eliminați.
- 7 noiembrie 2004 (PSG - OM 2:1): Meciul ar putea fi numit și "Răzbunarea trădătorilor", deoarece Frédéric Déhu și Fabrice Fiorese au fost anterior jucători ai PSG-ului, dar au semnat cu OM-ul. Transferul lui Fiorese a durut în special parizieniilor, deoarece anterior acesta se amuza pe seama echipei Marseille. La prezentare, a spus că pentru el a fost un vis îndeplinit să ajungă la Marseille din PSG. După aceasta a început derby-ul, iar desemnarea lui Fiorese la loviturile de colț nu a fost o decizie inteligentă, deoarece suporterii l-au vizat cu obiecte care le erau la îndemână. Polițiștii au trebuit să-l apere pe jucător, dar dacă asta nu era suficient, pe teren jucătorii PSG-ului i-au aplicat intrări extrem de dure, unul dintre ei fiind eliminat pentru asta.
- 16 octombrie 2005 (OM - PSG 1:0): Marseille a mai transferat un jucător de la Paris, iar acesta era favoritul suporterilor, Lorik Cana, care a marcat golul victoriei în acest meci, dar meciul nu a rămas în memoria oamenilor pentru acest lucru. În vestiarul PSG-ului se simțea miros de amoniac, ceea ce i-a făcut pe jucători să tușească, nefiind capabili să se concentreze pe pregătirea pentru meci. Din această cauză, organizatorii locali - care erau și ei suporteri ai lui OM - i-au mutat direct lângă ultrașii OM-ului, apoi, când s-au pregătit să intre pe teren, Clara Morgane - o fostă actriță de filme pentru adulți, suporteră a lui OM și o autentică marseilleză - a tulburat atmosfera din vestiarul lor, astfel că jucătorii nu au putut să se concentreze la meci, cel puțin așa reiese din declarațiile lor de după meci.
În decursul anilor, la derby-uri au jucat asemenea campioni precum Lionel Messi, Zlatan Ibrahimovic, Ronaldinho și Neymar. Dar adevăratele pasiuni au fost mereu stârnite de acei jucători care au trecut de la o echipă la alta. Aceștia au fost considerați trădători, de multe ori fiind necesară protecția lor de către bodyguarzi pentru a nu li se întâmpla nimic rău. Suporterii nu le-au iertat niciodată.
Dominarea PSG-ului în derby-uri și în campionat
În ultimii ani, în mare parte, Marseille-ul s-a comportat ca o echipă furioasă încercând să se implice atât de mult în meci încât să creeze o luptă care să îi scoată pe starurile pariziene din zona lor de confort. Au și reușit acest lucru, de exemplu, în 2020, când mai mulți jucători ai PSG-ului au fost eliminați, iar Payet și Thauvin l-au provocat continuu pe parizieni pentru că au pierdut finala Ligii Campionilor.
